emanuel iacob

PSD ÎNTRE ADEVĂR, ISTORIE ŞI SCUZE

Către sfârşitul secolului al XIX-lea sub influenţă franceză, o parte a intelectualilor români, şi aici ne referim la Vasile Conta, C. Dobrogeanu Gherea, Anton Bacalbaşa, C. Mille, Sofia Nădejde reiterează tot mai mult mişcarea social-democrată atât prin publicaţii periodice, cât şi prin cereri inovatoare, cum ar fi votul universal, libertatea presei, egalitatea femeilor şi a bărbaţilor.
Astfel, la 31 ianuarie 1910 ia fiinţă PSDR condus de I.C. Frimu, Mihai Gh. Bujor, Cristian Rakovski etc.
PSDR salută Marea Unire din 1918, cerând implementarea egalităţii între cetăţeni, votul universal şi adoptarea unor măsuri sociale pentru cetăţenii nou înfiinţatului stat român. Congresul din 7 mai 1927 schimbă denumirea partidului în PSD.
În timpul dictaturii carliste (1938-1940), prin interzicerea partidelor politice, PSD îşi continuă activitatea în ilegalitate sub conducerea lui Constantin Titel Petrescu.
În timpul războiului, deşi aflaţi în negocieri cu Partidul Comunist Muncitoresc pentru organizarea luptei antifasciste, PSD rupe în cele din urmă relaţiile cu aceştia, deoarece comuniştii susţineau efervescent anexarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord la URSS. Datorită presiunilor, în februarie 1948, PSD fuzionează cu PCR. Două luni mai târziu, liderii PSD sunt arestaţi, mare parte din ei fiind încarceraţi în închisorile comuniste, alţii condamnaţi la muncă silnică pentru mulţi ani, fapt ce va duce la dispariţia partidului.
În anii ’90 PSDR reapare ca partid pe eşichierul politic românesc, iar în mai 2001 acesta fuzionează cu PDSR, rezultând Partidul Social Democrat, continuatorul doctrinei social-democrate româneşti, membru al Internaţionalei Socialiste.
De-a lungul existenţei sale, socialiştii au avut ca membri oameni de mare notorietate cum ar fi Ştefan Voitec (cel care şi-a păstrat carnetul de membru PSD chiar şi în anii 70-80), C. Dobrogeanu-Gherea, Emil Racoviţă, Ioan Flueraş, Anton Bacalbaşa, Mihai Gh. Bujor şi mulţi alţii.
Reamintind aceste aspecte esenţiale din istoria poporului român şi a partidelor politice româneşti, mă întreb de ce anatema unor fapte oribile şi nejustificate ale PCR au fost puse în spatele unui partid care şi-a dovedit devotamentul faţă de ţara românească în toate împrejurările istorice deosebite?
Lucrurile nu trebuiesc amestecate şi cred că este de datoria celor care cunosc istoria, să spună adevărul aşa cum a fost.
PSD nu este urmaşul PCR!

                                                                                                     2015